ÎCCJ: fără funcționar public nu există fals intelectual

24 septembrie 2026 · 5 min de citit · România · Autor: Dumitrache Ioana, avocat

ÎCCJ a înlocuit încetarea procesului penal cu achitarea: fără funcționar public nu există fals intelectual și nici instigare la acesta.

Una dintre întrebările frecvente în apărarea penală este dacă merită contestată o soluție de încetare a procesului penal, de exemplu pentru că a intervenit prescripția, când inculpatul nu mai riscă oricum o pedeapsă. Decizia nr. 193/RC din 3 aprilie 2025 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată recent, arată de ce răspunsul poate fi „da”. Arată totodată cât de strict trebuie verificată calitatea specială a autorului în infracțiunile de fals.

Contextul

Fapta reținută era din decembrie 2016. Mai multe persoane l-ar fi determinat pe rectorul Universității de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca să semneze certificate de participare la cursuri de educație farmaceutică continuă (EFC) pentru persoane care nu participaseră la cursuri și nu fuseseră evaluate.

Acuzația a fost de instigare la fals intelectual în participație improprie, în formă continuată (art. 52 alin. 3 raportat la art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen.). Participația improprie înseamnă că persoana determinată să comită fapta acționează fără vinovăție, iar răspunderea penală o poartă cel care a determinat-o.

Cauza a trecut prin trei etape:

1. Judecătoria Cluj-Napoca (sentința nr. 431 din 13 aprilie 2023) i-a achitat pe inculpați pentru instigare la fals intelectual, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală). Pentru acuzațiile de abuz în serviciu, prima instanță i-a achitat pe alt temei.
2. Curtea de Apel Cluj (decizia nr. 1515/A din 29 octombrie 2024) a dispus, pentru instigarea la fals intelectual, încetarea procesului penal. A dispus și desființarea înscrisurilor și obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat.
3. Inculpații au declarat recurs în casație, invocând cazurile de la art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. pen.

Ce a decis Înalta Curte

ÎCCJ a pornit de la textul art. 321 C. pen.: falsul intelectual înseamnă falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii lui, de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea de a insera anumite date. Prin urmare, subiectul activ este calificat: fapta nu poate fi comisă decât de un funcționar public care are competență să întocmească înscrisul respectiv.

Instigarea presupune, potrivit art. 47 C. pen., determinarea cu intenție a unei persoane să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Rezultă că, dacă persoana determinată nu putea comite fapta tipică de fals intelectual, nici instigarea la această faptă nu există.

Esențial a fost modul în care au fost emise certificatele. Cursurile EFC erau organizate de universitate în calitate de furnizor acreditat, înscris în registrul Colegiului Farmaciștilor, registru în care figurează și persoane juridice de drept privat. Certificatele nu erau acte de studii (precum diplomele de licență sau master). Rectorul le semnase ca reprezentant al furnizorului de educație continuă, nu ca reprezentant legal al instituției de învățământ superior. În consecință, nu a acționat ca funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar persoana determinată nu intra în categoriile prevăzute de art. 175 C. pen.

Concluzia instanței: condiția privind subiectul activ special nu este îndeplinită, deci fapta nu este tipică. ÎCCJ a admis recursul în casație, a casat în parte decizia Curții de Apel și, în rejudecare:

• i-a achitat pe cei patru inculpați recurenți în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.;
• a extins soluția, în temeiul art. 443 alin. (1) C. proc. pen., și asupra unei inculpate care nu declarase recurs;
• a înlăturat desființarea înscrisurilor dispusă în apel;
• a înlăturat obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare, care rămân în sarcina statului (art. 275 alin. 3 C. proc. pen.).

De ce contează diferența dintre încetare și achitare

În ambele cazuri inculpatul nu primește o pedeapsă, dar efectele juridice sunt diferite:

• Încetarea procesului penal (de exemplu, pentru prescripție) nu confirmă nevinovăția. Instanța nu stabilește că fapta nu există sau nu este infracțiune, ci doar că procesul nu poate continua. De aceea pot rămâne în picioare măsuri precum desființarea înscrisurilor, obligarea la cheltuieli judiciare sau, după caz, discuții în latura civilă.
• Achitarea pe art. 16 lit. b) spune că fapta nu este prevăzută de legea penală. Este soluția care înlătură complet caracterul penal al faptei, cu consecințe pentru reputație, pentru o eventuală răspundere disciplinară și pentru cheltuieli.

Codul de procedură penală permite de altfel inculpatului să ceară continuarea procesului penal când ar urma să intervină încetarea pentru anumite cauze, precum prescripția (art. 18 C. proc. pen.). Decizia de față arată că încetarea poate fi contestată și pe calea extraordinară a recursului în casație, atunci când fapta reținută nu întrunește elementele de tipicitate.

Implicații practice

• Verificați calitatea autorului, nu doar natura instituției. Faptul că o universitate de stat, un spital public sau o autoritate este implicată nu face automat din orice document un act emis de un funcționar public. Contează în ce calitate și în baza căror atribuții a fost semnat actul.
• În infracțiunile cu subiect calificat, lipsa calității afectează și participanții. Instigatorul sau complicele nu pot răspunde pentru o faptă pe care autorul, prin ipoteză, nu o putea comite în forma tipică.
• Nu renunțați automat la apărare când se prefigurează prescripția. Încetarea procesului penal lasă loc unor consecințe care pot fi evitate printr-o soluție de achitare.
• Recursul în casație are limite stricte. ÎCCJ verifică doar legalitatea hotărârii, pe baza situației de fapt deja stabilite definitiv. Apărarea privind tipicitatea trebuie construită încă de la fond, astfel încât faptele reținute să permită, în drept, concluzia că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pe scurt

• Falsul intelectual (art. 321 C. pen.) poate fi comis doar de un funcționar public, în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
• Un rector care semnează certificate ca reprezentant al unui furnizor acreditat de educație continuă nu acționează, în această calitate, ca funcționar public.
• Fără autor calificat nu există faptă tipică de fals intelectual, deci nici instigare la aceasta.
• ÎCCJ a înlocuit încetarea procesului penal cu achitarea și a înlăturat desființarea înscrisurilor și cheltuielile judiciare.
• Diferența dintre încetare și achitare are efecte reale, iar alegerea soluției merită discutată cu apărătorul, în oricare dintre etapele procesului penal.

Articolul are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.