CEDO, Sandu c. României: ancheta din decembrie 1989 și art. 2

1 noiembrie 2026 · 3 min de citit · România · Autor: Dumitrache Ioana, avocat

CEDO a constatat lipsa unei anchete efective privind decembrie 1989 și a reținut că o condamnare din 2001 nu înlătură calitatea de victimă.

Prin hotărârea din 27 octombrie 2026, în cauza Sandu și alții c. României (cererea nr. 20906/21 și alte două cereri), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a constatat, în unanimitate, încălcarea art. 2 din Convenție, sub aspect procedural. Ancheta privind decesele din decembrie 1989 nu a fost efectivă, deși autorul direct al unei fapte fusese condamnat definitiv în 2001. Hotărârea este definitivă.

Cronologie

• 24 decembrie 1989 – ruda apropiată a reclamanților este ucisă prin împușcare, la Brașov, în spitalul în care era internată.
• 1990 – parchetul militar deschide din oficiu ancheta privind decesele din decembrie 1989.
• 22 mai 2001 – Curtea Militară de Apel pronunță definitiv condamnarea unui militar la trei ani și patru luni de închisoare pentru omor în formă agravată și acordă despăgubiri soției victimei.
• 5 aprilie 2019 – parchetul militar dispune trimiterea în judecată a unui fost președinte, a unui fost prim-ministru și a unui fost șef al aviației militare, pentru infracțiuni contra umanității.
• 20 septembrie 2024 – Camera preliminară a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) restituie dosarul la parchet, după ce analizase neregularități ale rechizitoriului.
• 27 octombrie 2026 – CEDO comunică hotărârea.

Ce este confirmat și ce rămâne de clarificat

Confirmat, potrivit hotărârii:

• Guvernul a susținut că reclamanții nu mai au calitatea de victimă, invocând condamnarea din 2001 și despăgubirile acordate;
• Curtea a respins excepția, deoarece ancheta principală urmărește să stabilească răspunderea oficialilor statului și are un obiect distinct de cel al procesului soldatului;
• despăgubirile din 2001 au reparat prejudiciul cauzat de deces, nu pe cel cauzat de desfășurarea anchetei;
• ancheta nu s-a desfășurat cu celeritatea impusă de Convenție;
• Curtea nu a mai examinat plângerile întemeiate pe art. 6 § 1;
• statul trebuie să plătească fiecărui reclamant 23.000 de euro pentru prejudiciul moral și 500 de euro pentru cheltuieli.

De clarificat: părțile nu au informat Curtea cu privire la evoluții ulterioare restituirii dosarului din 2024. Hotărârea nu se pronunță asupra răspunderii penale a vreunei persoane.

Cadrul legal

• Art. 2 din Convenție: obligă statul să desfășoare o anchetă efectivă, capabilă să ducă la identificarea și pedepsirea celor responsabili.
• Competența în timp: Curtea poate analiza ancheta în măsura în care aceasta a continuat după 20 iunie 1994, data ratificării Convenției de către România.
• Hotărârea de referință: Asociația „21 Decembrie 1989” și alții c. României (2011), la care Curtea trimite pentru stabilirea principiilor și a deficiențelor anchetei.

Implicații

• O anchetă trebuie să fie suficient de amplă pentru a cuprinde și planificarea și controlul operațiunilor, nu doar fapta celui care a folosit forța letală.
• Condamnarea autorului direct și plata unor despăgubiri nu înlătură automat calitatea de victimă, dacă persoana rămâne parte într-o anchetă mai amplă, cu obiect distinct.
• Hotărârea se înscrie într-o jurisprudență constantă și nu impune o soluție anume în dosarul aflat în curs.

Articolul are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.