CEDO, Pușcașu c. României: eșalonarea plăților către magistrați

25 octombrie 2026 · 4 min de citit · România · Autor: Dumitrache Ioana, avocat

CEDO a declarat inadmisibile cererile a cinci judecători privind executarea eșalonată a hotărârilor care le recunoșteau drepturi salariale.

Prin decizia din 13 octombrie 2026, comunicată la 22 octombrie 2026, în cauza Pușcașu și alții c. României (cererile nr. 2598/24, 2721/24, 11485/24, 13549/24 și 13550/24), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a declarat inadmisibile, ca vădit nefondate, cererile a cinci judecători și foști judecători. Aceștia reclamau executarea incompletă a hotărârilor judecătorești prin care statul fusese obligat să le plătească drepturi salariale. Decizia a fost pronunțată în unanimitate de o cameră de șapte judecători și este definitivă.

Cronologie

• 2006–2009 – magistrații introduc numeroase acțiuni privind discriminarea salarială față de alte categorii de personal.
• 2008–2015 – sumele stabilite prin hotărârile din 2006–2010 sunt plătite în tranșe anuale, în baza unor acte normative succesive adoptate începând din 2009.
• 2023 – Guvernul eșalonează plata tranșelor restante pe cinci ani, începând din 2024.
• 2025 – o ordonanță de urgență amână pentru 2026 plățile datorate în 2025.
• 3 ianuarie, 5 aprilie și 10 mai 2024 – cererile sunt înregistrate la CEDO.
• 13 octombrie 2026 – CEDO adoptă decizia de inadmisibilitate.
• 22 octombrie 2026 – decizia este comunicată.

Ce este confirmat și ce rămâne de clarificat

Confirmat, potrivit comunicatului oficial al CEDO:

• reclamanții au invocat art. 6 din Convenție (dreptul de acces la o instanță) și art. 1 din Protocolul nr. 1 (protecția proprietății);
• Curtea a reafirmat că statul nu poate invoca lipsa fondurilor pentru a justifica neexecutarea unei datorii stabilite prin hotărâre judecătorească;
• cauza a fost legată însă de circumstanțe excepționale: amploarea și caracterul imprevizibil al obligațiilor financiare ale statului, precum și constrângerile economice și bugetare;
• eșalonarea, reeșalonarea și amânarea plăților au fost realizate prin legislație previzibilă și au urmărit un scop legitim, reducerea cheltuielilor publice;
• reclamanții nu au demonstrat că neexecutarea integrală le-a impus o sarcină individuală și excesivă, veniturile lor fiind considerabil peste salariul și pensia medii;
• Curtea a observat riscul unui conflict de interese atunci când judecătorii se pronunță asupra unor componente salariale de care ar putea beneficia ei înșiși.

De clarificat: textul integral al deciziei este disponibil numai în limba franceză. Potrivit unui comunicat al Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) din 22 octombrie 2026, decizia CEDO privește o chestiune distinctă de litigiul în care Guvernul a fost obligat să aloce fondurile necesare plății restanțelor.

Cadrul legal

• Art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1: Curtea a examinat dacă neexecutarea integrală a hotărârilor a adus atingere înseși esenței dreptului reclamanților de a obține executarea acestora și dacă le-a impus o sarcină individuală și excesivă. Concluzia a fost că măsurile au păstrat un just echilibru între interesele concurente.
• Marja de apreciere: stabilirea priorităților de cheltuieli și alocarea resurselor publice țin, potrivit Curții, de competența puterii legislative și executive.

Implicații

• Decizia nu stinge datoriile statului. Ea constată că, în circumstanțele analizate, eșalonarea plăților nu a afectat însăși esența dreptului la executarea hotărârilor.
• Raționamentul Curții se sprijină pe existența unui mecanism de executare progresivă și pe situația particulară a reclamanților. Nu reprezintă o validare generală a amânării nedeterminate a plăților.
• Decizia de inadmisibilitate privește cererile individuale analizate și nu soluționează litigiile interne aflate pe rolul instanțelor române.

Articolul are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.