CCR: „faptă cu violență” din Legea nr. 272/2004, neconstituțională

25 octombrie 2026 · 4 min de citit · România · Autor: Dumitrache Ioana, avocat

CCR a admis parțial obiecția privind modificarea Legii nr. 272/2004: măsurile pentru minorii sub 14 ani care săvârșesc fapte penale trebuie să fie previzibile.

La 21 octombrie 2026, Curtea Constituțională a României (CCR) a admis parțial obiecția de neconstituționalitate formulată împotriva Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Legea modifica regimul măsurilor aplicabile copilului care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, dar nu răspunde penal. Sintagma „sau acesta a săvârșit o faptă cu violență” a fost declarată neconstituțională.

Cronologie

• Înainte de promulgare – legea de modificare a Legii nr. 272/2004 este contestată la CCR pe calea obiecției de neconstituționalitate.
• 21 octombrie 2026 – CCR admite, cu unanimitate de voturi, obiecția în privința art. I pct. 2 și 3 (sintagma „sau acesta a săvârșit o faptă cu violență”) și respinge restul criticilor.

Ce este confirmat și ce rămâne de clarificat

Declarate neconstituționale (art. I pct. 2 și 3 din legea de modificare):

• obligația dispunerii plasamentului copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat dacă acesta a săvârșit o „faptă cu violență”, sintagmă considerată vag circumscrisă, ceea ce face măsura imprevizibilă;
• reglementarea aceleiași fapte a părinților (nerespectarea obligației de a participa la programele de consiliere psihologică) simultan ca infracțiune și contravenție;
• utilizarea neunitară a noțiunilor „părinți” și „reprezentant legal”;
• imprecizia privind subiectul activ al infracțiunii de nerespectare a unei hotărâri judecătorești, care conduce la concluzia că aceasta ar putea fi săvârșită de un minor sub 14 ani.

Declarate constituționale (art. I pct. 1 și 3):

• participarea minorului sub 14 ani la programe speciale de consiliere psihologică, dispusă de instanță, fără acordul părinților;
• plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat, care, potrivit Curții, este o formă de asistență socială, nu o măsură educativă.

De clarificat: numărul legii de modificare și motivarea integrală, care urmează să fie publicată în Monitorul Oficial.

Cadrul legal

• Constituția, art. 1 alin. (5): obligația respectării Constituției și a legilor, din care decurg exigențele de claritate și previzibilitate a legii. Este temeiul principal al soluției de admitere, alături de art. 23 alin. (12) (legalitatea pedepsei) și art. 49 (protecția copiilor și a tinerilor).
• Codul penal, art. 113 alin. (1): minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal. CCR a reținut că legiuitorul nu poate reglementa răspunderea penală a minorului sub 14 ani în neconcordanță cu această prevedere.
• Codul penal, art. 115: măsurile educative, neprivative și privative de libertate, se aplică minorilor cu vârste între 14 și 18 ani. Plasamentul din Legea nr. 272/2004 nu face parte din această categorie.
• Legea nr. 272/2004, art. 86, în forma în vigoare: plasamentul într-un serviciu de tip rezidențial specializat se dispune, pe perioadă determinată, atunci când fapta săvârșită de copilul care nu răspunde penal prezintă un grad ridicat de pericol social sau când copilul continuă să săvârșească fapte penale.

Implicații

• Legea se întoarce în Parlament pentru reexaminarea dispozițiilor declarate neconstituționale, conform art. 147 alin. (2) din Constituție.
• Măsurile aplicabile copiilor sub 14 ani care săvârșesc fapte penale trebuie definite prin criterii precise. O sintagmă generală precum „faptă cu violență” nu permite identificarea riguroasă a faptelor vizate.
• Decizia delimitează clar regimul de protecție socială aplicabil copiilor sub 14 ani de regimul răspunderii penale, care începe la 14 ani.

Articolul are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.