# CEDO, Miron c. României: nemijlocirea și schimbarea judecătorului

> CEDO a constatat încălcarea art. 6: condamnarea s-a sprijinit pe martori pe care judecătorul care a decis nu i-a audiat niciodată.

Publicat: 2026-11-01 · Categorie: Drept penal · România · Autor: Dumitrache Ioana, avocat · https://www.defensio.ro/blog/cedo-miron-c-romaniei-nemijlocire-schimbarea-judecatorului

Prin hotărârea din 27 octombrie 2026, în cauza Miron și alții c. României (cererea nr. 19565/15), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a constatat, în unanimitate, încălcarea art. 6 din Convenție. Judecătorul care a pronunțat condamnarea în primă instanță nu a audiat martorii acuzării pe care s-a sprijinit, iar căile de atac nu au remediat această lipsă. Hotărârea este definitivă.

## Cronologie

- **2009** – reclamanții sunt trimiși în judecată pentru fapte legate de activitatea unei clinici private de tratament al infertilității. Cele 103 donatoare, audiate inițial ca suspecte, primesc amenzi administrative, iar urmărirea penală față de ele încetează.
- **2010–2012** – un judecător unic al Tribunalului București audiază donatoarele, dintre care unele nu își mențin declarațiile anterioare.
- **5 iunie, 3 iulie și 25 septembrie 2012** – alți trei judecători sunt desemnați succesiv în cauză. Ultimul audiază doar cinci martori propuși de coinculpați și concluziile apărătorilor reclamanților.
- **14 noiembrie 2012** – tribunalul pronunță condamnarea, cu câte cinci ani de închisoare pentru fiecare reclamant.
- **30 mai 2013** – Curtea de Apel București reduce pedeapsa la trei ani, fără a administra probe noi.
- **21 octombrie 2014** – Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) respinge recursurile, fără a răspunde explicit criticii privind nemijlocirea.
- **27 octombrie 2026** – CEDO comunică hotărârea.

## Ce este confirmat și ce rămâne de clarificat

**Confirmat, potrivit hotărârii:**

- judecătorul care a decis cauza nu a fost prezent la audierea martorilor acuzării, deși hotărârea lui s-a bazat în mare măsură pe declarațiile acestora;
- existența transcrierilor nu a fost suficientă, date fiind importanța declarațiilor, contradicțiile dintre ele și faptul că martorele fuseseră inițial suspecte;
- declarațiile privind primirea banilor au fost elementul central al condamnării;
- nici instanța de apel, nici ÎCCJ nu au audiat martori, astfel că lipsa nu a fost compensată de garanții ulterioare;
- plângerea întemeiată pe art. 7 din Convenție, privind încadrarea în grup infracțional organizat, a fost respinsă ca vădit nefondată;
- statul trebuie să plătească câte 7.800 de euro primilor doi reclamanți și, împreună, succesorilor celui de-al treilea, plus 10.400 de euro cheltuieli de judecată.

**De clarificat:** hotărârea nu arată dacă reclamanții au cerut sau vor cere revizuirea. Curtea nu a analizat vinovăția lor și nu s-a pronunțat asupra celorlalte critici formulate sub art. 6.

## Cadrul legal

- **Art. 6 din Convenție:** Curtea reamintește că, în mod normal, schimbarea compunerii instanței după audierea unui martor important trebuie să ducă la reaudierea acestuia.
- **Art. 351 alin. (1) din Codul de procedură penală:** judecata se desfășoară „oral, nemijlocit și în contradictoriu”.
- **Art. 354 din Codul de procedură penală:** completul trebuie să rămână același în tot cursul judecății. Când nu este posibil, se poate schimba până la începerea dezbaterilor, iar o schimbare ulterioară atrage reluarea dezbaterilor.
- **Art. 465 din Codul de procedură penală:** hotărârile definitive pot fi supuse revizuirii dacă o consecință gravă a încălcării Convenției continuă să se producă și nu poate fi remediată decât pe această cale.

## Implicații

- Accentul cade pe rolul probei. Curtea a deosebit cauza de una anterioară, în care martorii neaudiați direct aveau un rol foarte limitat, iar înregistrările audio erau disponibile.
- Simpla lecturare a declarațiilor de către noul judecător poate fi insuficientă atunci când credibilitatea martorilor este esențială și contestată.
- O instanță de control poate remedia lipsa doar dacă reia efectiv proba sau oferă garanții echivalente.

## Surse și verificare

1. 2010-07-01 – [Codul de procedură penală – art. 351, art. 354 și art. 465](https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/120611)
2. 2026-10-27 – [Curtea Europeană a Drepturilor Omului – Case of Miron and Others v. Romania](https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-253150)

_Articolul are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică._